...topaind pe scoici in luna lui Martie

In weekend am primit o invitatie de la prieteni pentru o vizita la mare. Marea Neagra. A fost prima data cand am ajuns primavara la mare. Superb. Nu am sa scriu o compunere despre cum a fost mica excursie, ci am sa las pozele sa va dezmierde. Enjoy!

Mai exista oameni!

M-a sunat frate-meu si m-a rugat sa-i trimit la sibiu un ghiozdan (mai mare, dar gol). Zic bine...si merg la autogara Militari. Pe site-ul Transmixt era afisat un autocar la ora 14.30. Odata ajuns acolo, merg frumos la ghiseul respectivei firme si-o intreb pe madam unde-l gasesc pe sofer. Imi raspunde cu nasu-n calculator: ”Doarme”. Incerc sa-mi dau neuronii de trei orio peste cap, sa inteleg ceva...?? in 20 de minute trebuia sa plece autocarul si nenea soferu’ doarme?!? Isi ridica tanti ochii din calculator si cu ochelarii-n varful nasului, imi zice: ”pai nu mai e autocar la 2 jumate, ala circula numai martea si vinerea...” !!! Ce chestie, stateam ca boschetaru’ in autogara, pentru ca din greseala ajunsesem acolo intr-o zi de sambata. Totusi, mai aveam o sansa...autocarul de la ora 16.30. Eram intr-o mare dilema: mai aveam de asteptat 2 ore. Ce sa fi facut?! Sa fi mers pana acasa, iar cand ajungeam, sa ies iarasi pe usa, incat sa ajung la autogara?!; sau sa fi stat si sa fac ”marsuri” prin autogara. Dandu-mi seama ca aveam o lehamite totala sa ma plimb pana la metrou...si inapoi, am ramas in autogara. Iata ca in acest fel mi-am inceput ”plimbarea romantica” pe langa autocarele aliniate ca spicele de grau. In “defilarea” mea “autogarista” am zarit un microbus care avea scrisa destinatia Alba-Iulia. Prin deductie, trecea prin Sibiu. Asa ca l-am abordat pe tovarasul sofer sa duca comedia de rucsac pana pe “malul Cibinului”. Vorba aia…scuteam 1 si jumatate de asteptare. Cu “dintele albastru” lipit de ureche imi spune ca duce ghiozdanul (GOL) la Sibiu pentru 20 de Lei. W.T.F ?!? Cum pana lu’ Hector sa dau doar pe transportul mizerabilului rucsac mai mult decat costa el?! Ii spun “hai pa” lu’ “soferu’ camatar” si-mi incep din nou “patrularea”. In incercarea de a nu ma lua plictisul, m-am “holbat” prin jur. La un moment dat, am observat un “marocan” pechinez care incerca sa abordeze doua fete (fie vorba intre noi, tipele nu aratau ca tocmai iesisera de la biblioteca). Mai apoi am zarit un sofer care purta intr-un mod super-tacticos la cureaua pantalonilor, o teaca de pistol. Sigur isi tinea prezervativele acolo…sa nu-l controleze nevasta. Ca peisajul sa fie complet, mai exista in autogara un alt “marocan” care vindea curele, sau incerca sa vanda, pentru ca a fost luat in vizor de paznicul autogarii, care l-a izgonit…bineinteles dupa multe vorbe pe un ton ridicat…si amenintari. Trecand peste toate aceste aspecte din autogara, a venit si momentul in care m-am intalnit cu domnul sofer. Ma simteam ca la surprise…surprise. Bucuros nevoie mare, i-am explicat situatia, a acceptat sa duca rucsacul, asa ca am bagat mana in buzunar oferindu-I 10 lei (pentru serviciu). A luat “pachetul”, a luat banii, dupa care –spre zbuciumata mea mirare- mi-a intins inapoi o bancnota de 5 lei. M-a impresionat. Asa DA oameni! Rezumat: un figurant de sofer mi-a cerut initial 20 de lei pt transportul rucsacului, iar nenea de la Transmixt a facut acelasi lucru pentru 5 lei!!! MAI EXISTA OAMENI!

Client de Romania

Mi s-au terminat cartusele la mizeria de imprimanta. Pentru a le schimba (pentru ca la “desteptele” imprimante Epson nu se pot incarca) ar fi trebuit sa dau o caruta de bani, mai exact 260 ron. Cam atat a costat si imprimanta. In fine, a inceput marea distractie a cautarii cartuselor compatibile, dar mai ieftine – bineinteles. Dupa 7 mii de cautari pe google, intrebat cunoscuti, colegi de serviciu…am gasit un magazin aflat tocmai la mama calului turbat…langa Liberty Mall. Teoretic treaba era pe jumatate rezolvata. Sun la firma, o tanti imi raspunde, o intreb daca are cartuse pe stoc, imi spune ca are…intreb pretul…WOW – 3 seturi la 150 ron. Zic…super afacere. A doua zi iau banutii in borseta si ma duc cu bucurie-n suflet ca o sa-mi mearga aiurita de imprimanta din nou! Am ajuns (cu greu) am dat banii, tanti mi-a facut factura, am luat cartusele si fugi acasa. Sper ca va dati seama ca respectivele cartuse erau niste chinezarii, dar la banii aia merita sa dau print-uri la "vrajeala", gen “Pana Mea”. Odata ajuns acasa, las toate chestiile si m-apuc sa montez cartusele. Ce sa vezi?! Tampita de imprimanta imi spunea ca disperata ca ei ii trebuie cartuse originale Epson. Nu vroia sa-mi recunoasca chinezariile. Of, Of, Of…si da-i telefoane, era seara; il sun pe frate-meu, nu stia ce-i de facut; mi-l da la telefon pe un prieten de-al lui, mi-a explicat si el dar nu am reusit s-o fac sa mearga. Imi venea sa-mi bag picioarele si s-o arunc de la balcon, s-o folosesca maidanezii pe post de cusca. Ziua urmatoare sun in disperare la firma respectiva (cei cu cartusele). Imi raspunde o tanti…ii spun problema mea de cetatean care tocmai “aruncase” niste bani de-a moaca. Imi spune foarte calma ca nu au mai avut astfel de probleme. Ii zic: doamna, nu ma intereseaza, imprimanta mea nu merge. Imi vreau banii inapoi! Pana la urma imi face legatura cu un tip care cica era omu’ priceput intr-ale cartuselor/imprimantelor; ii explic si lui problema, imi zice sa stau linistit ca teoretic nu ar trebui sa fie vreo problema…Uf…apoi imi spune ca ar fi bine sa merg cu imprimanta la ei la sediu. Pana mea, ce sa fac, dau bani pe taxi, merg pana la ei, poate se rezolva; sau stau si ma uit la imprimanta asteptandu-l pe Aladin. Hotarasc sa merg pana acolo. Odata ajuns, oamenii au foarte draguti, m-au poftit intr-o camera cu o canapea mare, unde se putea fuma si totodata degusta o cafea. In rastimpul sederii mele acolo admirand peretii, vine tipul “expert” si-mi spune ca S-A REZOLVAT!!! Am sarit in sus de bucurie, imi venea sa-i strang pe toti in brate! Cand mi-au bagat imprimanta in cutie, sa mi-o dea, mi-au oferit in plus un set de cartuse BONUS pentru faptul ca m-am ostenit cu plimbarea pana la ei. Ghiciti ce?! Patronul era ITALIAN. Nu stiu cat conteaza ca era Italian, conteaza ca este strain. Asa trebuie tratat un client, NU?!

PS – imprimanta mea merge acum! Daca aveti nevoie de cartuse, scrieti un coment si o sa va spun de unde le puteti procura. CIAOS!

Burma VJ

...asa se numeste un film documentar din cadrul Festivalului One World, proiectie la care am fost prezent joi seara (adica ieri).

Pentru cei care nu stiu (pana ieri am fost si eu unul dintre cei), Burma este de fapt Birmania, doar ca la nivel international este expusa ca Burma sau Union of Myanmar. In Romania i se zice Birmania. Aceasta tara se afla in sud-estul Asiei langa Thailanda -printre altele-. Initialele VJ, provin de la "video-jockey". Teoretic VJ-ul este in fata camerei de filmat, doar ca in acest caz VJ-ul controleaza camera, el este cameramanul.

Bine...dupa aceasta lunga introducere, sa va povestesc ideea documentarului, plus alte aspecte. Documentarul reliefeaza viata intr-o societate care are la conducere o dictatura militara. Burma fiind o astfel de tara orice lucru pe care-l faci acolo te poate trimite la inchisoare, chiar si faptul ca scoti o camera de filmat si dai REC iti poate aduce ani grei de puscarie, sau chiar impuscarea. Pe acest subiect merge axa filmului. Mai exact, este vorba despre un grup de persoane care incearca sa filmeze cat mai multe lucruri din viata cotidiana a birmanezilor. Pe langa faptul ca filmeaza pe ascuns, trebuie sa aiba grija la toti oamenii din jur, deoarece oricand unul dintre ei poate fi un "securist" sub acoperire.

Documentarul expune imaginile surprinse de un astfel de VJ in timpul razmeritelor din toamna anului 2007, cand satui de regimul dictatorial (fara mancare, fara bani, fara carti in scoli), locuitorii Rangoon-ului (capitala Burmei) au iesit in strada sustinuti intens de catre calugarii buddhisti. Chiar daca s-au strans mii de oameni (populatia tarii este de 54 de milioane), scandarile si steagurile lor nu au putut face fata armelor fortelor de interventie. In acest mod tipic dictatorial a fost innabusit visul birmanezilor de-a fi liberi. Marea reusita din tot acest "strigat de eliberare" au fost imaginile prinse de un VJ. Respective imagini au fost trimise CU GREU in afara tarii, iar ulterior au ajuns la CNN, BBC si alte posturi TV importante.

Inaintea proiectiei documentarului de aseara a fost o mica discutie la care au luat cuvantul Emil Constantinescu (fost presedinte roman), Petr Dokladal (ambasadorul ceh in Romania) si Ashin Sopaka (calugar buddhist din Burma). Constantinescu a facut o paralela intre situatia actuala din Burma si viata romanilor inainte de 1989. Dokladal a spus ca acum a venit momentul sa-i ajutam la randul nostru pe cei care traiesc in astfel de regimuri dictatoriale, deoarece acum nu mult timp treceam prin aceasi situatie. Sopaka, chiar daca era din "zona fierbinte" era cel mai senin si mai increzator dintre toti. Este foarte interesant sa cunosti o persoana care are cu totul alte prioritati/ aspiratii fata de societatea in care traiesti. Printr-o conjunctura -planificata- am reusit sa stau la o cafea de vorba cu Ashin (calugarul). Era pentru prima data cand vedeam un calugar buddhist in realitate...

...mai multe despre aceasta discutie in urmatoarea postare!

Weekend placut!

P.S. - Mai sunt 2 zile de One World Fest. - MERITA!

UPDATE - One World Fest.

Dragii mosului…dupa cum am scris foarte pe scurt in precedenta postare, va anunta ca astazi (18.03) incepe festivalul One World Romania, a 2-a editie! Iata ca am mai multe detalii pentru voi cei interesati, sau relativ interesati. Momentul de deschidere este reprezentat de un melanj musical, printre care si Luna Amara, care va canta si piese de pe noul album, nelansat inca; adica, peise foarte proaspete, scoase din “cuptorul” studioului de creatie & inregistrari!...Ramane cum am stabilit: azi, ora 7.30 seara, la ArCuB, in spate la Intercontinental! O alta chestie-trestie deosebita a festivalului este reprezentata de proiectii (de film) in incinta penitenciarelor Jilava si Rahova. Pe langa acesta inedita miscare a organizatorilor, puteti savura visual proiectiile in urmatoarele locatii: Centrul Ceh (langa Universitate aprox.) Cinema Eforie Eurocinema Tinerimea Romana Cinema Union Pentru ca la postarea trecuta am primit un “comentariu” cu intrebarea: = intrarea e pe baza de billet?!=, iata ca acum va pot raspunde…la proiectiile de la Centrul Ceh intrarea este libera! La cinematografele mentionate intrarea va fi pe baza de bilet. Totusi, o sa va dau un pont bun…organizatorii pun la dispozitia doritorilor un fel de abonament al festivalului, denumit “FestivalPass”. Acest “pass” costa 30 RON, insa daca-l ai in buzunar poti intra la toate proiectiile din cadrul festivalului! Pentru 50 de proiectii pe care “teoretic” le poti vedea in zilele festivalului, costul “pass-ului” este de bun simt. Proiectiile incep aproape in fiecare zi la ora 14.00 (aproximativ), iar daca vrei sa stai tarziu prin oras la vizionat documentare, nu este nicio problema…la unele cinematografe ultima proiectie incepe la ora 22.00! Daca veniti, poate ne vedem pe acolo…CIAO!

Drepturile omului…in filme!

Centrul Ceh organizeaza a doua editie a festivalului One World Romania, intre 18-23 martie la sediul ArCub Bucuresti, pe strada Batistei nr. 7.

Festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului, va debuta pe data de 18 martie, la ora 19.30 cu un concert Vlaicu Golcea & Marta Hristea si Luna Amara.

"ONE WORLD este un festival de film documentar dedicat drepturilor omului iniţiat de Vaclav Havel în 1999. În ultimii 10 ani, ONE WORLD a devenit cel mai mare festival de acest fel din Europa şi s-a extins în oraşe ca Bruxelles, Madrid, New York sau Kiev".

Pentru detalii suplimentare vizitati site-ul oficial al festivalului: http://www.oneworld.ro/

Rihanna, ai falsat cumva?!

Titlul pe care l-am dat acestei postari e in stil tabloid...deoarece astfel de ziare ma distreaza intr-un mod cu grimasa la purtator. N-am sa vorbesc despre tabloide ca esente, ci despre fenomenul tabloidizarii societatii! Am sa iau ca exemplu povestea lu' frumusica Rihanna si a lu' nenea Chris Brown. Cica s-ar fi certat si masculul Chris ar fi atins-o cu multa dragoste, sau cu multa forta - TMZ- (depinde care-i varianta corecta). Pe langa faptul ca acest cuplu din showbiz tinde sa devina competitorul cuplului Whitney Houston & Bobby Brown, nu vad nimic deosebit (cei drept, baietii au acelasi nume de familie, Brown).

Sa revin la firul povestii mele: peste tot, pe youtube, pe yahoo, pe ...etc, era promovata si dezbatuta (nu deSbatuta) "ciocnirea" celor 2 genii orale (adica au voce, nu va ganditi la prostii).

De ce atat tam-tam pe seama relatiei celor doi. Atat timp cat amandoi au buletin si au hotarat de comun-acord sa-si uneasca trupurile pentru desavarsirea muzicala, nu vad care-i problema. Sper sa nu inteleaga cineva ca (daca-i adevarat) a facut bine Chris lovind-o pe Rihanna. Nicidecum! E un lucru de prost gust! La urma urmei, ambii au o caruta de bani, asa ca daca se cearta nu trebuie sa-si faca griji ca nu o sa-si gaseasca loc unde sa locuiasca a doua zi! Deci, daca oamenii au vreo neintelegere...sa-i lasam sa si-o rezolve...ca doar nu o sa-i trimitem noi mailuri Rihannei s-o invitam sa stea cu noi si sa-i promitem ca o vom tine in puf, ca nici macar un fir de praf sa n-o atinga!

Ham-Ham prin Dorobanti

Intr-o zi de seara am ajuns prin zona Dorobanti, vestita pentru ifose/fite/pretiozitate. Mai exact in Piata Dorobanti. Trecand agale pe langa "masinili" de enspe mii de euroi am zarit un "peisaj" foarte familiar bucurestiului: catelusii maidanezi! M-a mirat initial aceasta "priveliste" deoarece credeam ca in respectiva zona de lux, parvenitism si snobism cainii comunitari nu se simt in largul lor. Dupa 3 secunde, timp in care neuronii mei (cei 2) se ciocneau ca besmetecii sa inteleaga situatia, am constientizat ideea in sine. Chiar in fata unui restaurant cu nume italienesc (Casa di...ceva) - ca deh, daca te cheama Gheorghe doar nu o sa pui numele restaurantului "Casa lu' Gheorghe"...ii dai si tu un nume de bonton, gen "Casa di Giorgio" - stateau la taifas 3 catei. Sedeau frumos intinsi, cu burtile pline, iar langa ei doua castroane (unul cu ciorba -felul 1- si unul cu niste bucati de carne si piure -felul 2-). Va dati seama?! Chiar si caine sa fii, in Dorobanti o duci boiereste!

Propun sa se faca un film cu titlul "DorobantiDog Millionaire".

Pe de alta parte doresc sa le arat maidanezilor din Dorobanti cum se prezinta un neam de-al lor din provincie (vezi poza).

P.S. - nu este cainele meu :)

Foto - postare...de cand eram in deplasare

Dupa cum am precizat in scrierile mele din "exil" o sa va fericesc ochii punand pe blog niste poze de la Voronet (zona, nu manastirea) cat si de la seminar (este o poza in ceata pentru a nu uza de imaginea unei/unor persoane). Ce sa mai zic - zapada, brazi si mult aer curat!

Si acum...POZELE: