Romania, estul salbatic!

Ajuns acasa, ca orice om din simplista societate, am pornit televizorul. Stirile vazute m-au uimit. Ma intrebam daca ma uit la Al-Jazeera sau la o televiziune din Romania. Incet, incet, am inceput sa inteleg exprimarea reporterului. Vorbea in limba mea, adica romana. Cum sa se intample in Romania atatea lucruri intr-o singura zi?! Cica niste arme au fost luate/ furate de la o baza militara din Ciorogarla. Imi pare rau pentru militarii care au fost in post in momentul "sustragerii" insa daca nu se mai uitau la Private Spice sigur erau mai eficienti. Cum "pana mea" sa iei niste arme fara ca sa te vada nimeni?! Oare in povestea asta s-a folosit lampa lui Aladin?! Parca vad covorasul magic zburand prin unitatea militara cu armamentul "jucaus".

Alta stire interesanta/ rara e reprezentata de stirea cu JAFUL din Brasov. Ma gandesc si eu, oare "mafiotii romani" trimisi acasa din Franta, Spania, Italia etc. au epuizat resursele internationale de "tinte banesti"?! Poate ca un pusti a vazut un film cu Jan Clod Vandam si deja se credea erou la stirile proteve. O alta posibilitate/ varianta este criza financiara. Chiar asa de "flamanzi" sunt unii incat sa incerce un jaf armat?! Stau si ma gandesc la faptul ca draga de criza financiara poate starni "scenarita" in mintea unui roman. Daca imi este permis un mic sfat, voi cei care aveti astfel de ganduri, va sugerez sa incercati o excursie la Hollywood. Sigur o sa dureze mai putin decat o "vizita" la Jilava.

Pentru ca totul sa fie "frumos", chiar cu cireasa, se vorbeste ca vremea se strica. Cica o sa ninga in zona de est. Ce sa mai zic...o sa avem un est inzapezit, nicidecum unul cu mult nisip.

Ce sa facem daca unii isi doresc nisip in chilotei...in loc de altceva!

Week-end relaxant!

Blonda si cele 5 minute

Aceasta postare este pentru "neamul" blondelor. In seara de miercuri (28.01.2008) am avut o discutie "deschizatoare de minte" cu o stimabila colega de serviciu. Hai sa o numim Eufrosina. Draga mea colega (blonda) era foarte intrigata de ce ar putea face un om/ o fiinta umana in 5 minute. Rascolind resursele creierului meu (ce-i drept cam putine - pentru ca nu stiu ortografie-), am ajuns la urmatoarele idei:

• - in 5 minute poti sa bei o bere, daca esti insetat.
• in 5 minute poti sa vorbesti pe mess, iar sefu' tau sa creada ca muncesti.
• in 5 minute poti sa fumezi o tigara, asteptand cheful de munca.
• in 5 minute poti sa-ti pudrezi nasul (la propriu, daca esti fata - la figurat, daca esti OM).
• in 5 minute poti sa vrajesti o blonda in discoteca (cu dedicatiune...)
• in 5 minute poti sa-i raspunzi unui "anonim" care se chinuie sa formuleze o fraza in juma' de ora.
• in 5 minute poti sa razi ca un aiurit (cum sunt eu), iar colegii tai sa creada ca esti beat.
• in 5 minute poti sa faci "schimb de fluide" cu o persoana in toaleta unei crasme.
• in 5 minute poti sa-ti stresezi perechea, iar mai apoi sa-i dai dreptate.
• in 5 minute poti parcurge 1 metru cu masina prin bucuresti.
• in 5 minute dupa ce te plimbi prin ploaie, iti dai seama ca nu este romantic deloc.
• in 5 minute poti "sparge" in mall, banii de pe o luna de munca.
• in 5 minute poti sa citesti postarea mea, iar in 2 minute poti sa comentezi!

Revenind la discutii "kant-iene", mi se pare dragut/ copilaresc sa folosesti ca persoana, intr-un moment fara inspiratie, replica: "sunt blonda/ sunt blond". Dragii mei citareti de blog PERSONAL, va rog sa nu va mai stresati cu "bla, bla, bla-uri". Daca reusiti sa va concentrati energia inspre treburile care va aduc implinire, atunci iesiti repede de pe mizeria mea de BLOG, deoarece postez numai porcarii :)

Institutul de Sanatate Mecdonalz

S-a dat recent "publicitatii" un sondaj/ studiu din care reiese faptul ca NOI romanii suntem foarte mancalai, atunci cand vine vorba de fast-food. In tara noastra se paseaza foarte repede snobismul. In anii trecuti, cel putin, daca mancai la mec sau la keiefsi erai dintr-o anumita patura a societatii (oarecum superioara). Cum pentru a avea calitate iti trebuie competitie, tre’ sa vorbim si despre snek atek sau spring taim.

Ma distreaza foarte tare reclama la Mec, aia cu "un cantaret de hip-hop..."; Vorbind acum serios, il vedeti voi pe Jay-Z, Puff Daddy etc, mancand la fast-food?! Cica au super preturi la produse. Ce chestie, ma simt entuziasmat, chiar si monedele de 1 Ban imi topaie nerabdatoare prin buzunar pentru a ajunge pe tejgheaua mec-ului! Pe de alta parte, ma distreaza foarte mult denumirile produselor: "mecPuiPechinez; mec-intosh; mec-la; mec-homoroidus (cu H mut) etc. " - Deci, daca te simti vedeta, bun la gramatica (sau la semnele de punctuatie), mananca la mec! Pofta buna! Cred ca ficatul tau o sa dea o petrecere in cinstea ta...AFTER!

Despre keiefsi am numai cuvinte de lauda, adica laude auzite de la persoane care din "greseala" au lucrat in U.S. and A. (copyright Borat). Stimabilii studenti (la acea vreme) au ajuns in tara lu' Bush printr-un program "work & travel". Drumul lung "al dorului" i-a condus inspre keiefsi america. Din relatarile lor (niciunul nu era adelin petrisor), am inteles ca in bucatarie veneau pui de kentucky cu cate patru picioruse, patru aripioare, patru "cican fingars" etc. Cica la un moment dat, pe "fingar-ul" unui pui au gasit inelul lui Frodo!

La sping taim toate-s bune si frumoase, mai putin sanatoase. Ca la orice alt fast food cu "adaptabilitate romaneasca", dupa ce degusti minunatele bucate, ai un gust ciudat in gura (nu va speriati, am aflat de pasta de dinti).

Daca tot am vorbit despre "importantele" resurse de E-uri din "bucataria traditionala romaneasca", nu puteam sa uit de snek atek. Au mancarea aia ciudata..."tabule rasa" sau ceva de genu', un fel de shaorma...ma distreaza la culme.

Nu va speriati, sunt un simplu cetatean, care cand are burta goala apeleaza la aceste "gustari calde", doar nu credeati ca mananc doar la Casa di David sau la alte restaurante de fite din "ferentari".

Despre gregoryz nu vreau sa vorbesc, sa le fac reclama degeaba, deoarece nu mi-au dat zahar la cafea!

Asadar, cum ar spune romanul stabilit in Franta: Bon Apetit!

Draji tovarasi si pretini...

Mare valva mare. Toti vorbesc despre aniversarea "geniului carpato-danubiano-pontic" Nicolae Ceausescu. Recunosc ca azi-noapte (duminica noaptea) am avut o mizerie de insomnie, asa ca am tot dat cu degetele pe "butoanele telecomenzii" (sau mai pe romaneste - am zappat). La un moment dat am ajuns la DeDe teve. Sper ca va imaginati cat de insomniac eram incat am stat mai mult decat 10 secunde pe respectivul canal (ce-i drept doar cu soricei). Dragii de diaconescei (ucenicii lui Pitagora erau numiti "pitagoreici"), difuzau intr-o veselie Judecarea cuplului de "eroi ai neamului" - cacademiciana Helena del Ceausiano y latinodictatorus Niki Ceausegnio. Asa ca daca te uitai (cum m-am uitat eu) parca vedeai versiunea "revolutionista" a emisiunii 3xD cu prezentatorul dublu D. Ce frumos stateau cei doi ceausesti incadrati de doua banci de scoala si jucau la fileu cu acuzatiile noului compet de judecata "pus in functie" de catre F.S.N (Frictiunile Statului Nou). De fiecare data cand "judecatorul" ii aducea o acuzatie TOVARASULUI, acesta raspundea: "Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale!" sintagma care curgea neincetat pe buzisoarele lu' nea Nicu precum un ac stricat de "picap" pe placa de vinil.

Trecand intr-un alt registru, imi amintesc (ce-i drept, intr-un colt de memorie) cum pe vremea cand eram doar o piticanie, stateam la coada la ulei. La cei nici 7 ani de acasa pe care-i aveam atunci, vedeam "oala de ulei" ca pe o cisterna, iar polonicul cu care tanti de la Alementara punea "oloiul" in sticla printr-o palnie, mi se parea cat o cupa de macara.

Plimbandu-ma de manuta prin oras cu bunicuta mea, ma holbam la ceilalti copii mai mari decat mine cum purtau cu "mandrie socialista" cravatzica de pioneras. Ma gandeam ca si eu o sa am asa ceva. Se pare ca Iliescu si cu Roman n-au vrut sa port frumoasa cravata. Poate reuseam sa ma afirm si eu pe la "Cantarea Romaniei" ca mai apoi sa ajung vedeta la "Tezaur folcloric". Credeti ca era mai indicata "Mamaia"?! Probabil acum as fi avut un "Lastun (Dacia 500)" si-mi faceam vacantele la Baile Herculane, iar la televizorul "Diamant"/"Sirius" vadeam minunata cuvantare a conducatorului.

Deci, cum ar fi fost, daca nu era...cum este?!!

Din ferrari calare pe ambulanta!

Care-i asemanarea dintre un bolid ferrari si o ambulanta?! Pe langa faptul ca ambele masini "isi permit" sa treaca pe rosu la semafor, ar mai fi o mare legatura: Ion Bazac. Actualul ministru al Sanatatii este cel mai vizibil membru al guvernului Boc in momentul de fata. Anterioara afirmatie nu-l include pe MARELE Boc, deoarece "domnu' profesor" si-a facut simtita prezenta destul de des. Revenind la "musiur" Bazac care si-a achizitionat recent un PR posetar, vad ca marseaza la baioneta prin sistemul medical din Romania. Prima etapa a dezvoltarii sale ca ministru a reprezentat-o punerea pe liber a unor directorasi de spital. In acest weekend, stimabilul dom' ministru n-a avut norocul sa stea relaxat si sa deguste ouale benedict si mai apoi sampania (nu vinul spumant pe care-l beau eu) impreuna cu familia/ prietenii. La Slatina a fost taraboi. Nu ma refer nicidecum la ciomageala dintre "benzile" de pe casetele cu manele, ci la cazul "Spitalul". Faptul este tragic, avand in vedere ca o persoana a decedat dupa ce a fost plimbata prin jumatate de judet Olt, in cautarea unei sectii "spitalicesti" de primire. Nu vreau sa fiu pupy-n-ass-ist, insa promptitudinea lui Ion Bazac ar putea trasa la indigo si aplicata de catre mai multi "tavarasi" din aria decizionala a tarii. Modul cu care ministrul s-a "infipt" in doctoreii slatineni este de apreciat. Acesti "discipoli ai lui Hypocrate", in loc sa ajute o persoana in stare de agonie, au trimis-o "intr-un macabru tur al orasului”. Chiar dupa ce ministrul Bazac a anuntat ca-i distituie din "prea-facatoarele-de-bine" functii, doctorii au replicat cu o fata plata ca ei nu sunt de vina! Dar cine e de vina?! Cumva ala care se ascunde prin grotele afganistanului?! Nu cred. "Dar sa lasam instantele sa se pronunte" - parca asa suna un cliseu. Apropo, Raed Arafat poate purta cu mandrie titulatura de DOCTOR, merita tot respectul!!!

Elwis feat. Base = Magda (no. 1 hit)

Se incheie si saptamana asta, iar capetele de afis din media romaneasca sunt: Basescu feat. Elwis (Saftoiu), iar pe cu totul alt "meridian", Magda zisa Ciumac, sau Ciomag...

Ce dragut ar fi daca nenea Traianel nu s-ar mai trage de chelie cu Saftoiu, ci "ar pune-o" de-o colaborare. Va imaginati cum ar suna o melodie interpretata de Base featuring Elwis. Bineinteles, melodia s-ar numi Magda. Deja parca-l vad pe dolofanu' de la DoiDoi teve impreuna cu monica Acritura (fosta Candy...nu stiati ca si dulciurile se strica?!), cum prezinta in premiera intergalactica piesa. Vreti sa auziti versurile?...cam asa ar suna:

In gradini la Cotroceni

Magda culege buruieni

Si cand ea sapa frumos

Vede-n pamant un fir mai gros.

Si ghiciti unde ducea firu

Din Cotroceni in Bragadiru

Si pe el scria frumos

Aici SIE, da-te jos.

Pentru continuare o sa trebuiasca sa cumparati albumul; credeti ca Base il pune pe DC++?!

Trecand intr-un ton relativ serios, cum e posibil ca replicile Basescu-Saftoiu si bombanitul/ molfaitul Magdei sa atraga atentia populatiei?! Oare nu l-a mai vazut lumea pe Traianus Titanus in actiune, oare nu s-a saturat lumea s-o vada pe Magdoaia (parca era mai interesanta cand era "disparuta"), oare chiar asa pampalai ne crede "motanul incaltat cu bentley", oare asa prost auz avem incat sa ne hiptonizeze "playback-ul" de prost gust al duetului Elwis-MC Base???!

Sa ajung sa am atatea monede din Botswana, cate intrebari imi pun in fiecare zi. Pe cuvant ca i-as da fiecaruia dintre aceste personaje ahtiate dupa rating/ notorietate/ credibilitate, cel putin cate o galeata de bani "botswanezi".

Savurati weekend-ul si uitati-va la Desene Animate!!!

Vand telefon...ascultat!

Acum c-a trecut, relativ, "isteria" Obama, o alta chestiune ne gadila urechile, posibil si la propriu. Vai, se asculta telefoanele de catre servicii. Wow, ce noutate! Doar cu un simplu "search" pe google poti gasi fel de fel de gadget-uri pentru a asculta un telefon. In Romania le gasesti, la preturi acceptabile. Deci, daca un om obisnuit, din popor, poate asculta cum Tantzica lui vorbeste cu Vasilache despre intalnirea lor seara pe deal langa stejarul falnic, unde si-au scrijelit initialele, e simplu de stiut ca si serviciile vegheaza.

Ar fi dragut sa auzi o discutie intre doi amanti (in principiu, femeie si barbat), care au paranoia ascultarii telefoanelor: "...draga mea, as vrea ca orificiul meu bucal sa cunoasca zona pe care te dai cu ala care rimeaza cu fistic...lipstic; apoi vreau sa cunosc bucuria unui copil neintzarcat, ca pe urma sa facem o incursiune literara in Povestea...lui Creanga, despre culesul porumbului". Dupa ce gandurile nebunatice se plimba prin mintea domnitei, rosteste: "Ai vazut filmul Black Beauty? Ce frumos alerga el pe dealuri, mai ales pe langa stejari; ce frumos arata Luna cand e pe mijlocul cerului". Asadar, intr-o traducere aproximativa, EL ii spune ce o sa faca in momentul cand se intalnesc, iar EA expune coordonatele (loc si timp).

In alt spectru, oare cum vorbesc cei care fac "dealerii" cu narcotice?! E ceva de genul: "auzi tovarase, tocmai ma pregateam sa fac un cozonac si mi-am dat seama ca nu am Faina. am fost si la Chioscul din Colt, dar nu era; adica era inchis. ce zici treci pe la mine? as avea nevoie de Faina cam cat sa-mi ajunga toata saptamana cozonacul. sa mananc o Felie in fiecare zi, asa de pofta!"... iar a doua versiune, pentru alta tipologie de "marfa", ar suna cam asa: "vericule, tre sa predau maine la ora de desen un tablou. problema e ca n-am Foitza. ai tu sa-mi aduci? vreau sa pictez Frunze, macar nota 7 sa iau."

Uite asa, incet incetisor, ascultatul telefoanelor ajunge in stadiul de psihoza.

Alo, Alo, da-te dom'le jos de pe fir, ca distragi atentia clientilor!

Obama, 3 la 10 mii!!!

AAA, America. Delir, lacrimi, emotie, atmosfera de poveste la Washington. Nenea Obama a dovedit lumii ca se poate, chiar daca stramosii lui vanau gazele prin Kenya. N-am sa comentez campania lu' varu' Barack sau traiectoria pana la Casa Albicioasa. Vreau sa expun strategia de marketing care s-a incropit in jurul personajului care are soarele mult mai aproape (cu ajutorul celor de la NASA). Odata cu apropierea "inscaunarii" noului President, toata America a devenit un fel de europa (complexul comercial, nu continentul). Un val de spirit "bishnitzaresc" l-a cuprins pe aproape fiecare american mandru (care viseaza ca ziua sa fie luptator de wrestling, iar noaptea sa si-o...petreaca la mecdonalz cu Pamela Anderson). Precum ciupercile dupa ploaie, pe strazile americii au aparut fel de fel de chioscuri care vindeau "obamita". Mai exact, acestia vindeau "obama cu...orice". Un fel de shaorma, daca ma intelegeti. Cum ar suna: "vanzatorul: - ce doriti pe obama dumneavostra?", iar clientul sa raspunda: "pai as vrea un carnacior obama mare, niste marar cret obama, niste piper negru obama, un ketchup dulce obama. fara maioneza, va rog". Cam asa ar decurce discutia comerciant-client din State. In curand o sa apara noi branduri: Cocobama-Cola; Jakobama Daniel's; Winstonbama etc. Este clar ca cel de-al 44-lea presedinte american a devenit un brand, inainte de-a fi investit in functie. De la chilotei din piele de leopard, la posete din piele de mustang, toate produsele aveau efigia O-ba-ma. Ca fapt divers, toate aceste "suveniruri" s-au vandut in prostie.

Aceasta poveste ma trimite direct la o viziune abstracta. Cum ar fi sa vedem in patria noastra la alegerile din acest an produse cu emblema "catindatilor"?! Sa fie super oferta la dacia, care in loc de jante clasice, sa puna jante in forma de carma marinareasca. Firmele de sampon sa promoveze "suvita sugubeata". Companiile din zona optica-oftalmologie sa arunce pe piata un studiu prin care "privirea in confluenta" e mai inteligenta.

E mai bine de o jumatate de an pana la alegeri, asa ca putem astepta linistiti oferta la pantalonasi marinaresti.

Sanatate!...si viva Oh-tu-Bama!

Elodya si cei 5 pechinezi

Am gasit-o pe Elodya. Scriu aceasta porcarie de povestioara deoarece vad ca subiectele sociale nu prind la public. Oare ar trebui sa vorbesc despre Nykitita sau Nashpa Braileanca?! Nu ar fi un efort sa scriu despre aceste pitoresti personaje din peisajul media romanesc, doar ca in 2 propozitii as epuiza ambele "subiecte de prima pagina". Sunt indignat. Lucrurile cu adevarat importante sunt mai ignorate decat o stafie "sexy".

"Motanul grizonat" de prin canalele O(bor)-T(aberei)-V(itan) prostea in fiecare seara, timp de un an, soriceii din fata cutiutei cu imagini. Ca sa-i abureasca cat mai repede, motanul le spunea soriceilor povesti insomniace despre o pisica-sefa de la "sfatul popular". Numele ei se afla pe buzele tuturor...Elodya. Chiar si vantul cand batea, soptea numele ei, mai ales cand batea dinspre groapa de gunoi de la Glina. Cica aceasta matza ar fi plecat prin paduri sa-l gaseasca pe motanul incaltat de la Nike. De atunci nimeni nu a mai auzit de ea. PANA AZI!!! In continuare urmariti intreaga intamplare a pisicii cu aventurile care au urmarit-o (sau mai literar era daca as fi scris...aventurile pe care le-a avut?!). Deci, sa va povestesc...mergand Elodya prin padure, la un moment dat i-a cazut in cap o coaja de aluna americana de la o veverita. Dupa cateva zile se trezeste intr-un "cotet". Ghiciti ce era cu acel cotet?! Acolo aveau resedinta cei 5 pechinezi fiorosi din vestul salbatic. Dupa lesinul din padure, pechinezii au gasit-o si au dus-o in casa lor. Acestia au avut grija de ea, acordandu-i multa atentie...banuiesc ca nu vazusera pisica pana atunci. Elodya era foarte fericita. In fiecare zi pregatea mancare pentru pechinezi, deoarece in timpul zilei ei lucrau ca si recuperatori. Recuperau resturile de hrana lasate de Lupul cel Batran. Seara de seara era petrecere mare la cotetul pechinezilor. Se imbatau cu tzuica de afine. Fumau toata iarba de pe un metru patrat. Ce mai, era o veselie totala. Pana intr-o zi cand pe deasupra cotetului zbura insistent un vultur cu doua elice. Elodya s-a panicat. Dupa cateva minute creatura zburatoare care face mult zgomot a plecat. Din acea zi Elodya le-a promis pechinezilor ca va sta ascunsa si ca va fi doar cu ei. La urma urmei ...it's better to be a pussycat with 5 dogs, than a pusi with a cat.

Anuntati-ma cand aveti chef de subiecte serioase!!!

Ablamos.

Tanar, pierdut stat. Il declar nul.

S-a incheiat weekend-ul, asa ca ma bag la scris cu forte proaspete. Trupul imi e revigorat de somn, iar spiritul de vinul degustat sambata seara. Pe langa aceste "evenimente" demne de mentionat, am platit si chiria pentru aceasta luna. Din discutiile cu proprietarul "despre una, despre alta", la un moment dat mi s-a aprins "beculetul". Va rog nu va ganditi la cainele lui Pavlov; nu se vorbea despre mancare. Iata povestioara care m-a starnit "...vecina mea cutareasca a iesit la pensie de la Camera de Comert Exterior. Are o pensie de 40 de milioane (4000 RON/ luna). Acum lucreaza pe la un cabinet de notar. Ia 30 de milioane (3000 RON/ luna)..." Chiar daca in presa nu se mai vorbeste de "legea lui Boc (cumulul pensie-salariu de la stat)" stopata de catre Curtea Constitutionala, discutia avuta cu proprietarul locului de unde acum tastez cu o apasare haiduceasca, m-a pornit. Hai sa luam din nou datele problemei: respectiva "doamna" ajunsa la varsta de vreo 60 (si) de anisori avea un venit lunar de 7000 RON. Ce credeti, dumneaei plateste CHIRIE?! Sigur ca NU!!! Care-i motivul pentru care face toate eforturile sa ocupe un loc de munca/ post? Oare un tanar iesit de pe bancile facultatii, platitor de chirie si cu parinti storsi de efortul de a-l tine in scoala NU MERITA?! Poate madam vrea sa-si cumpere bijuterii Fitzowsky sau sa-si petreaca vacantele in Dubai. Poate da si peste ea norocul si "irininel" o lasa o "moni boni", propunandu-i madamei sa devina "sherifa" peste domeniul Izvoraniului.

In toata invalmaseala din presa odata cu proiectul lui Boc, niciodata n-am auzit ideea/ teza/ viziunea: SI TINERII AU NEVOIE DE LOCURI DE MUNCA...de ce nimeni n-a adus in discutie acest aspect? Oare daca avem plamanii mai proaspeti, inseamna ca putem mult mai usor s-a alergam cautand job-uri, sau reusim sa trecem mai repede granita?!

Este adevarat ca exista multe valori printre pensionari (in medicina, arte, pedagogie etc.), insa actualii pensionari deveniti valori, cum au ajuns in aceasta ipostaza?! Nu cumva li s-a dat OCAZIA, sau au fost rapiti de extraterestrii, iar inainte de pensie au fost readusi pe planeta Pamant, avand un IQ triplu fata de al nostru?!!

Un bun prieten de-al meu a terminat Facultatea de Actorie. Dupa absolvire (licenta cu nota 9 si ceva) a primit oferte de angajare de la unele teatre din orase/ orasele in capat de tara. I s-a oferit un salariu de 400 RON (in 2008). Ce sa faci cu acesti trei lei? NIMIC. Nu poti face nimic pentru ca in teatrele din marile orase locurile sunt extra-ocupate. Nu stiam ca toti actorii isi doresc sa-l joace pe Tuthankamon, in loc sa-si savurere batranetea si sa-si relaxeze oasele. Chiar nu vreau sa fiu inteles ca fiind un anti-pensionari/ anti-batranei-talentati, insa fiecare etapa din viata are o anumita arie de desfasurare. Eu nu ma duc acum in parc sa iau masinutele/ jucariile copiilor si sa le "alerg" prin nisip!

Deci...we are the youth of the nation...avem diplome...si cam atat!

Pelerinaj la mall

Pentru ca este weekend, am hotarat sa scriu despre un lucru care ii bucura pe multi conlocuitori ai planetei - plimbatul prin Mall. Ca fapt divers, pe vremea cand eram copil aiurit (acum sunt post-pubertin aiurit :), cand auzeam expresia mall (pronuntia mol) credeam ca este vorba despre benzinaria Mol. Nu intelegeam de ce populatia este asa doritoare in a face vizite unei statii de benzina/ motorina! Incet, incet, am inteles ca acest "mall" are mai multe rafturi decat o benzinarie si pereti de sticla mult mai mari. Deci, iata ca in mare parte am inteles de ce prefera lumea sa mearga la mall, in loc sa mearga la benzinarie. Pe de alta parte cred ca mai exista o mare motivatie: vizualizarea! Domnitele se plimba prin mall pentru a vedea noile tendinte in materie de imbracaminte, briz-briz-uri (adica fite), iar baieteii se duc la mall pentru a le vedea pe fetele care exercita meseria intr-ale vanzarilor, insa mai important stimabilii baieti incearca, incearca, incearca (poate, poate reusesc) sa le dezmierde pe domnitele care se plimba prin mall dupa haine fermecate. Cel mai dragut lucru pe care-l poti vedea intr-un mall e reprezentat de cupluri. Incerc sa-mi imaginez o scena in slow-motion: pe aleea din mall vine incet o domnita galanta (v-am zis, slow-motion). Vantul ii bate prin par (de fapt, e aerul conditionat). Daca te uiti mai bine in spatele ei, vei vedea un personaj masculin cu o mare grimasa, transpirat si cu sapte sacose in maini. Nu va speriati, nu e vorba de vreo ducesa si sclavul acesteia, ci despre vesnica lupta dintre Foliculina si Testosterones (n.r. lupta nu este consemnata in nicio carte de istorie). La mall totul se trateaza cu gratie. De exemplu, in parcarea unui mall din bucuresti - (mai adishor, scriu cu "b" mic pt ca asa vrea muschii mei, care este ei :))- scuzati paranteza, faza explicata mai devreme, EA galanta, tzop-tzop pe tocuri, EL cu tolbele de cumparaturi. Amandoi ajung la masina. Ghiciti ce face Ea?! Scoate romantic cheia din poseta, apasa un butonel zburdalnic, iar alarma si inchiderea centralizata se dezactiveaza. Pana aici totul normal...Urmatorul lucru pe care-l face (ghiciti)...se urca in masina. Dragul ei exemplar masculin, achizitionat probabil cu discount, a ramas ca un "ce se face vitelul cand creste" cu bagajele-n mana, langa portbagaj. Amaratul de el, a trebuit sa lase sacosele jos. Apoi a deschis "oblonul", a bagat bagajele, a inchis portbagajul. In sfarsit a scapat de chin. S-a urcat in masina. Fata l-a sarutat, bineinteles in rastimpul in care isi retusa rujul de pe buze. Toate astea pentru un pupic?!! ...

Mai exista persoanele care se plimba de plictiseala prin mall (adica pentru a "pierde timpul", "a taia frunze la caini", "a freca menta", cum vreti voi). Astfel s-a initiat un nou trend: turismul mallnear, nu balnear, ok? Astea fiind zise, va salut! Tre sa plec. Prietena mea a auzit ca sunt niste super reduceri la MALL ;)

Carciuma si comesenii

Ca orice om care munceste, dupa orele dedicate job-ului, am hotarat ad-hoc cu un stimat coleg sa ne dregem sufletelul la un pahar de vorba. Stiu ca e cliseica expresia cu paharul, dar sa fi zis "la o sticla de vorba", suna ca in filmele de groaza. Pentru ca niciunul din noi 2 nu avea drept de veto, am luat-o agale prin bucale (sper c-ati sesizat rima) spre o carciuma. Bajbaind precum liliecii, am gasit intr-un final locatia. Apropo, era si cam frigut afara - zic frigut, nu de alta, da' sa nu rada eschimosii de noi ca ne plangem de cele 2 grade cu plus din atmosfera feerica de bucuresti -. Crasma era foarte draguta, insa doar daca veneam vara, noaptea sau manga de beti. In fine, ne-am facut curaj si am intrat...afara. De ce afara?! Pai, imaginati-va crasmele care au terase. Vara e superb. Sper ca ati dedus ca si aceasta bodega avea terasa, doar ca mica noastra problema era sincronizarea. Acum e iarna! Doar ca ingeniozitatea umana trece limitele imaginatiei unui om beat, asa ca dragii "patroni"ai crasmei au invelit terasa intr-o prelata, iar ca peisajul sa fie complet, pe respectiva prelata era incriptionat numele unei beri, nu de alta, dar pofta vine vazand. O sa va intrebati probabil, "cum dom'le, terasa aia era asa de capu' ei, doar atat?!"; iata ca nu era doar terasa, ci mai exista o incapere, insa dupa noile legi - si dezlegi - trebuie sa existe o incapere pentru nefumatori ( care intotdeauna e cea mai mica...incaperea) si una pentru fumatori. Fiindca noi suntem mari amatori de "carpati" am intrat la fumaciosi. Ce sa vezi, locul era plin. Initial m-am uitat atent in jur, gandindu-ma ca vreau sa ies teafar de-acolo. Oameni mai putin sau MAI MULT dubiosi, stateau frumos la mese si-si sorbeau licoarea din pahar. La un moment dat am aflat ca paharul e mai scump decat bautura care-l umple, asa ca am reusit sa-mi explic numarul mare de "exilati in crasma". Dupa o plimbare printre mese, pentru a gasi un loc, colegul meu Georgel l-a intrebat pe un domn daca putem sta si noi la masa, domnul fiind singur. Pe cuvant, nu aveam intentia sa-l "agatam". Nu era genul meu. Dintr-o vorba-n alta, am inceput sa interactionam cu nenea Comeseanu'. Trecut de mai multe tinereti fiind (ce aiurea suna faza cu "prima, a doua...tinerete"), dragul nostru comesean a dat-o-n nostalgii ceausiste. Cred ca nu dura mult si ne canta: "Macarale, macarale". In sociabilitatea lui ne-a explicat "teoria chibritului", apoi teoria tigarilor Carpati, ajungand intr-un final la favoritele lui: berea Gambrinus si vodca Pleoshnitza. Omul era foarte abil, mai ceva ca Piturca, juca la ambele maini, ba dadea cu vodca, apoi stingea cu bere, ba dadea cu bere si stingea tot cu bere dupa ce-a baut tot paharul cu vodca. Georgel, colegul meu, se uita la mine si-l bufnea rasul mai ceva ca la filmele cu Stan & Bran. Ca si "desert" la aceasta intalnire de taina, a aparut la masa noastra un tovaras "de filosofie" de-al comeseanului. Ce credeti ca aveau de "discutat"? Oamenii incepusera o polemica pe tema "care bea mai mult", amintindu-si reciproc ca a doua zi dimineata la ora 7 trebuie sa se intalneasca la "o gustare tare". Atat eu, cat si Georgel ne-am finisat sticlele si am plecat in ritm de vals, fiecare la casa lui. Weekend placut!

Taxa, taxa...cat esti tu de schimbatoare!

Inainte. Tunel. Interes national. Taxa auto. Chiar daca inceputul povestioarei mele in jurul taxei auto/ de mediu/ de prima inmatriculare este unul telegrafiat, nu cred ca as putea reusi, in aceasta privinta, sa-i surclasez pe "stimabilii" membri ai Guvernului (vechi si noi, care deci, este ei ciocoi!).

In draga noastra tara este foarte apreciat sportul, mai ales fotbalul (sau folbal, cum ii ziceam cand bateam mingea in curtea scolii). Pornind de la aceasta premisa, cred ca pasele sunt foarte la moda prin palatul victoria, asa ca, deh, de ce sa stea ei cu "mingea-n brate" (adica taxa), nu mai frumos este s-o paseze mai departe, fiindca un joc interesant cere 2 sau mai multe echipe, NU?!

Pe de alta parte, se tot vorbeste de mentinerea taxei, pentru a stabiliza productia si vanzarea daciilor. Incerc un mic exercitiu de logica...cine are 7000 de euro (aprox. pentru Logan), mai face un efort si cu 9000 euro isi cumpara o masina nemteasca. E foarte adevarat, sunt multe mizerii de rable (aici nu ma refer la vechimea masinilor, ci la starea acestora). Nu e nimic anormal in dorinta multor romani de-a cumpara masini la 1000, 2000 chiar 3000 de euro (second hand, din strainatate), deoarece exista viata si in afara zonei Primaverii-Dorobanti, in cazul in care unii nu prea stiu asta.

O alta aiureala privind taxa e reprezentata de exodul romanilor spre "taramul inmatricularii fara de taxa", sau mai pe scurt, Bulgaria. Pai dragii nostri guvernanti, nu se gandesc la faptul ca banii multor romani intra in bugetul Bulgariei?! sau bugetul Romaniei accepta doar sume "triplate"?!

Zmeura din frisca e reprezentata de Uniunea Europeana, care ne tot trage de urechi, cum ca taxa nu are nicio legatura cu universul legislativ comunitar. Distractiv e faptul ca Guvernul/le din Romania parca ar avea un comportament masochist, gasind o placere abstracta in mustrarile Bruxelless-ului... to be continued ( sa speram ca in bine )...si aici nu ma refer la blog.

Politica, ratiune publica?!

“Common reason”. John Rawls a facut un re-branding acestei expresii,    denumind-o “Public reason”, ajungand pe meleagurile noastre cu intelesul de “Ratiune publica”. Rawls reliefeaza doua aspecte ale acestei idei. In primul rand sunt vizati cetatenii intr-o societate pluralista – prin deductie, democratica; cealalta latura prezentata de filosoful american, consta intr-o asa-zisa “Ratiune intima”, strang legata de apartenenta religioasa, principii etc.

Am de gand sa vorbesc (scriu) despre Ratiunea publica asupra politicii, initial la nivel national, urmand sa incerc marea cu degetul , adica politica internationala.

Tocmai a trecut un nou “stol”  de alegeri peste acest an, 2008. Romanilor li s-a servit politica pe paine, sau mai bine spus “posmagi moi”. Daca fac un minim efort in a-mi pune neuronii sa gandeasca obiectiv, aceste alegeri, precum si precedentele, au adus in casa cetateanului numai povesti. Aici vorbesc despre aparitiile la televizor, nu de efortul vreunui “oficial” de-a vizita un roman obisnuit, care pe langa cele 8 ore lucrate pe zi (in cel mai bun caz), nu-si gaseste timp sa-si rezolve problemele inerente existentialismului in pluralista societate romaneasca.

Ratiunea publica asupra politicii din Romania tine sa se transforme in nepasare, daca ne uitam la procentul de electori care au trecut pe la urne, atat la alegerile locale, dar mai ales in noiembrie, la “parlamentare”.

Dintr-un spirit evolutionist, omul a cautat din totdeauna sa duca batalii, fie ele fizice sau in alte forme. Ca sa existe combat, iti trebuie adversar, iar cand ai adversar, iti trebuie o “tabara” de care sa apartii.

Cu aceasta idée incerc sa evidentiez ratiunea publica politica (nu ca generalitate) a romanului. Atat timp cat “taberele” nu se infrunta, ci dimpotriva, se coalizeaza, electoral isi pierde “obiectul muncii”.

Pe plan international parca s-a intrat intr-o noua era, in privinta Ratiunii publice. Odata cu alegerea lui Barack Obama in functie de presedinte al Statelor Unite ale Americii, multa lume a reusit sa distinga “peisajul de dupa luminita de la capatul tunelului”. Majoritatea popoarelor lumii au reactionat bine la alegerea lui Obama, mai ales tarile in curs de dezvoltare.

Ca sa revin la teoria lui Rawls de la inceputul eseului, in cazul noului presedinte al S.U.A. exista doua variante: este posibil ca in decursul mandatului sau Ratiunea Publica (aici ma refer la spectrul international) sa fie pozitiva, iar in State sa existe o “Ratiune Intima” negative. Poate fi si invers. Deasemenea exista posibilitatea ca pe ambele fronturi sa iasa victorios. Sau nu.

Pentru a conchide ideea mea despre Ratiune Publica, am sa precizez o zicere din presa: “publicitatea pozitiva este buna, dar publicitatea negativa te scoate la prim plan”. Asadar, Ratiunea publica poate fi modelata prin “tehnica” Alexandru Lapusneanu: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”.  

Avem ratiune publica privind criza economica?!

Dupa “Acceleratorul de Particule” din Elvetia, o noua criza a aparut pe fetele oamenilor din intreaga lume. “Criza Financiara”, despre aceasta este vorba, a ocupat treptat centrul de interes al Ratiunii Publice. Tsunami-ul financiar pornit din Statele Unite ale Americii, a navalit in Europa Centrala si de Vest, existand previziuni economice care anunta intinderea acestei crize la nivel mondial.

Analistii avertizeaza ca si tara noastra va resimti efectele crizei financiare mondiale. Aceasta s-ar traduce, in primul rand, prin scumpirea creditelor si incetinirea cresterii economice.

Probleme vor aparea si in domeniul bancar dar, din cauza instrumentelor mai putin sofisticate cu care lucreaza bancile in Romania, este putin probabil sa se ajunga la falimente de rasunet.

Sunt curios daca John Rawls ar fi scris despre aceasta criza, iar daca DA, CE ar fi scris?!

In acest moment Ratiunea publica este atent directionata spre economisire.

Punerea banutului in pusculita a devenit o prioritate, iar increderea in depozitele bancare a scazut precum “un ciocan in picaj”.

Revenind la judecata lui Rawls, in aceasta criza economica exista doua tabere: prima tabara si cea mai numeroasa este constituita din oameni care sufera de pe urma acestei crize; al doilea esalon este reprezentat de oamenii potenti din punct de vedere financiar, care vad in aceasta criza un “hypermarket” cu discount-uri foarte mari.

Ratiunea publica asteapta in momentul de fata ca mai marii din fruntea guvernelor sa ia decizii in asa fel incat criza economica sa nu “chinuie” populatia la fel ca si in anul 1929, cand Statele Unite ale Americii au fost aproape de colaps.